Învățând să colaborăm prin jocuri interactive: activități de grup pentru școli și grădinițe
14 septembrie 2026
27 septembrie 2026 la 18:08
Descoperă activități interactive de grup care îi ajută pe copii să exerseze munca în echipă, comunicarea, împărțirea rolurilor și rezolvarea problemelor la școală și în grădinițe.

Învățarea colaborării prin joc interactiv: activități de grup pentru școli și grădinițe
Descoperiți cum jocul interactiv îi poate ajuta pe copii să exerseze lucrul în echipă, comunicarea și rezolvarea colaborativă a problemelor prin activități în care fiecare contribuie la un rezultat comun.
A învăța să lucreze cu ceilalți este o parte importantă a dezvoltării unui copil. Într-o clasă sau într-un grup de grădiniță, copiii se confruntă constant cu situații în care trebuie să se asculte unii pe alții, să-și explice ideile, să aștepte rândul, să ia decizii și să lucreze pentru un obiectiv comun.
Aceste abilități sunt greu de dezvoltat doar prin explicații. Copiii au nevoie de ocazii să le exerseze.
Jocul interactiv creează un mediu în care colaborarea devine parte din activitate în sine. În loc să li se spună pur și simplu să „lucreze în echipă”, copiii primesc o sarcină care le cere să comunice, să-și împartă rolurile și să-și coordoneze acțiunile.
Soluțiile interactive de la UTS Play pot fi folosite pentru a organiza astfel de activități în școli și grădinițe, combinând învățarea, mișcarea și lucrul în echipă.
De ce contează jocul colaborativ
Activitățile de grup le oferă copiilor un motiv practic să comunice.
Când mai mulți participanți împart aceeași sarcină, trebuie să decidă ce fac mai întâi, cine va realiza fiecare acțiune și cum vor reacționa când ceva nu merge așa cum se așteaptă.
În funcție de vârsta copiilor și de activitate, acest lucru îi poate ajuta să exerseze:
ascultarea celorlalți participanți;
exprimarea propriilor idei;
așteptarea rândului;
împărțirea rolurilor și responsabilităților;
coordonarea acțiunilor;
luarea deciziilor împreună;
rezolvarea problemelor în grup;
discutarea rezultatului.
Accentul se mută de la performanța individuală la un obiectiv comun: trebuie să găsim o soluție împreună.
De la a te juca unul lângă altul la a te juca împreună
Există o diferență importantă între mai mulți copii care folosesc aceeași zonă de joacă și copiii care colaborează cu adevărat.
Faptul că îi așezi pur și simplu pe copii în jurul unei instalații interactive nu creează automat lucru în echipă. Activitatea are nevoie de un obiectiv comun.
De exemplu, în loc să îi ceri fiecărui copil să finalizeze aceeași sarcină în mod independent, un profesor poate crea o provocare în care un copil face o acțiune, altul observă ce se întâmplă, un al treilea propune următorul pas, iar grupul decide împreună cum continuă.
Mediul interactiv devine un spațiu pentru comunicare și experimentare.
Activitatea 1: Construiți împreună un peisaj cu iSandBOX
Cu iSandBOX, copiii pot modela fizic nisipul, în timp ce sistemul interactiv vizualizează schimbările din peisaj.
Un profesor poate da grupului o sarcină comună:
„Haideți să creăm un peisaj cu un munte, o vale și un râu.”
Înainte să atingă nisipul, copiii discută cum vor aborda provocarea.
Rolurile pot fi împărțite în cadrul grupului. Un copil creează muntele, altul lucrează la vale, altul observă cum se schimbă peisajul, iar altul verifică dacă toate elementele sarcinii au fost realizate.
Apoi, rolurile pot fi schimbate.
Partea importantă este că acțiunile individuale influențează același peisaj. Dacă un participant schimbă o parte a lui, ceilalți poate că vor trebui să-și adapteze munca.
După finalizarea activității, profesorul poate întreba:
Ce am decis mai întâi? Am avut idei diferite? Cum am ales ce să facem? A avut cineva nevoie de ajutor? Ce am schimba dacă am încerca din nou?
În acest fel, o activitate legată de geografie poate deveni și un exercițiu de comunicare și lucru în echipă.
Activitatea 2: O echipă, roluri diferite
Activitățile interactive nu cer fiecărui copil să facă aceeași acțiune în același timp.
În schimb, un profesor poate atribui în mod intenționat responsabilități diferite.
De exemplu, o echipă mică poate include:
Jucătorul — realizează acțiunea interactivă principală.
Observatorul — urmărește ce se schimbă pe ecran sau în mediul interactiv.
Consilierul — sugerează ce ar putea încerca jucătorul în continuare.
Coordonatorul — se asigură că fiecare are ocazia să contribuie.
După câteva minute, copiii schimbă rolurile.
Această structură simplă ajută la prevenirea situației în care un participant foarte sigur pe el preia întreaga activitate. De asemenea, arată că a contribui la o echipă nu înseamnă întotdeauna să faci cea mai vizibilă acțiune.
Observarea, propunerea, explicarea și coordonarea sunt, de asemenea, părți importante ale lucrului în echipă.
Activitatea 3: Rezolvați provocarea împreună
Peretele și podeaua interactive pot fi folosite pentru activități în care copiii trebuie să reacționeze la elemente vizuale, să îndeplinească sarcini sau să atingă un obiectiv comun.
În loc să transforme activitatea într-o competiție între jucători individuali, profesorul poate stabili o provocare colectivă.
De exemplu:
„Poate întreaga echipă să finalizeze sarcina înainte să expire timpul?”
Înainte de a începe, copiii au o scurtă perioadă de planificare. Ei decid unde va sta fiecare participant, cine se va concentra pe ce parte a zonei interactive și cum vor comunica în timpul activității.
După prima încercare, grupul discută ce a mers bine și ce nu.
Apoi încearcă din nou.
A doua încercare este importantă, deoarece copiii pot aplica imediat ce au învățat din prima. Colaborarea devine un proces de planificare, acțiune, evaluare și îmbunătățire.
Activitatea 4: Creați împreună o singură poveste
Activitățile interactive creative pot încuraja, de asemenea, cooperarea.
Cu Living Drawings, de exemplu, copiii pot crea desene care devin parte dintr-un mediu digital interactiv.
În loc să le ceară tuturor să creeze o imagine fără legătură cu celelalte, profesorul poate da grupului o singură temă comună:
„Haideți să creăm împreună o lume subacvatică.”
Copiii discută mai întâi de ce are nevoie lumea lor. Unul poate desena un pește, altul o creatură marină, altul un obiect sau un personaj.
Provocarea nu este doar să deseneze ceva individual, ci să decidă cum se potrivește fiecare contribuție în ideea comună a grupului.
Pentru copiii mai mari, activitatea poate fi extinsă: grupul poate inventa o scurtă poveste despre lumea creată și poate decide împreună ce se întâmplă cu personajele ei.
Activitatea 5: Explică-i echipei tale
Colaborarea înseamnă și capacitatea de a comunica informațiile clar.
Un profesor poate împărți copiii în grupuri mici și îi poate da unui participant informații sau o sarcină pe care ceilalți nu le cunosc inițial.
Copilul trebuie apoi să le explice celorlalți ce trebuie să facă grupul, fără să finalizeze singur sarcina.
De exemplu, în timpul unei activități iSandBOX, un copil poate primi instrucțiunea:
„Echipa ta trebuie să creeze două zone înalte cu o vale mai joasă între ele.”
Copilul le explică celorlalți obiectivul, iar echipa decide cum să-l construiască.
Activitatea îi încurajează pe copii să reformuleze o instrucțiune în propriile cuvinte, să asculte cu atenție și să pună întrebări atunci când ceva nu este clar.
Activitatea 6: Schimbați liderul
Și leadershipul poate deveni parte a experienței de învățare.
În timpul unei activități interactive mai lungi, profesorul poate desemna un copil ca lider al echipei pentru o perioadă scurtă. Liderul nu face fiecare acțiune. În schimb, rolul lui este să asculte sugestiile, să ajute la împărțirea sarcinilor și să mențină grupul concentrat pe obiectiv.
După câteva minute, un alt copil devine lider.
Rotirea rolului de lider le oferă diferiților copii ocazia să experimenteze ambele părți ale colaborării: să ghideze un grup și să susțină deciziile altcuiva.
De asemenea, ajută la demonstrarea faptului că leadershipul nu înseamnă doar să le spui celorlalți ce să facă. Înseamnă să asculți, să organizezi și să ajuți echipa să ajungă la un rezultat comun.
Rolul profesorului: întreabă, nu rezolva
În activitățile colaborative, profesorul nu trebuie neapărat să ofere imediat soluția.
Când un grup întâmpină o problemă, întrebările pot fi mai utile:
„Ce încercați să obțineți?”
„Toată lumea este de acord cu această idee?”
„Cine mai are o sugestie?”
„Cum ați putea împărți această sarcină?”
„Ce s-a întâmplat după ce ați schimbat asta?”
„Ce ați putea încerca diferit?”
Aceste întrebări păstrează responsabilitatea activității la copii, ajutându-i în același timp să-și structureze discuția.
Adaptați activitățile la diferite vârste
Jocul colaborativ poate fi adaptat atât pentru grădiniță, cât și pentru mediul școlar.
Pentru copiii mai mici, sarcinile ar trebui să fie simple și concrete. Grupurile pot fi formate din doi sau trei participanți, rolurile se pot schimba rapid, iar profesorul poate oferi mai multă îndrumare.
Pentru copiii mai mari, provocările pot deveni mai complexe. Ele pot include etape de planificare, echipe mai mari, responsabilități specifice și reflecție după activitate.
Astfel, același echipament interactiv poate susține formate diferite, în funcție de vârsta copiilor și de obiectivul educațional.
Rezultatul este mai mult decât finalizarea jocului
Valoarea educațională a jocului interactiv colaborativ nu se limitează la faptul că elevii reușesc sau nu să finalizeze o anumită sarcină.
Procesul în sine contează.
Și-au ascultat unii altora ideile?
A avut fiecare ocazia să participe?
Cum au gestionat ideile diferite?
Au reușit să-și schimbe planul?
Ce i-a ajutat să obțină rezultatul?
Tehnologia interactivă oferă feedback vizual și fizic imediat, dar discuția din jurul activității transformă acea experiență într-o oportunitate de învățare mai amplă.

Jocul interactiv ca spațiu pentru colaborare
Școlile și grădinițele au din ce în ce mai mult nevoie de medii de învățare în care copiii să poată face mai mult decât să primească informații. Au nevoie de ocazii să exploreze, să comunice, să ia decizii și să lucreze cu ceilalți.
Echipamentele interactive pot susține această abordare prin crearea unor experiențe comune în care acțiunile copiilor au consecințe vizibile.
O cutie cu nisip poate deveni un experiment colaborativ. Un perete interactiv poate deveni o provocare de echipă. O activitate creativă poate deveni un proiect comun.
Tehnologia creează mediul. Scenariul educațional îl transformă într-o oportunitate de a învăța cum să lucrăm împreună.
Explorați soluțiile interactive UTS Play pentru școli și grădinițe și descoperiți noi modalități de a combina învățarea, mișcarea și jocul colaborativ.